DOMENIUL CASEI

Locuinta sau casa îlprotejazã pe om de potrivniciile naturii. În ea el se simte eliberat de multedin restrictiile societãtii, odihnindu-şi atât trupul cât şi sufletul. Deaceea, Allah Preaînaltul a grãit, referindu-se la binefacerile Sale fatã derobii Sãi:

“Şi Allah v-a fãcut caselevoastre spre locuintã” (An-Nahl: 80).

Profetul - Allah sã-lbinecuvânteze şi sã-l miluiascã! - iubea casa încãpãtoare, socotind aceasta afi unul din elementele confortului în aceastã lume, cãci a zis el: “Patru sunt[motivele] de fericire: muierea bunã, locuinta încãpãtoare, vecinul bun şianimalul de cãlãrie liniştit”. Aspecte ale luxului şi ale exagerãrii şirisipei, pe care Coranul le-a respins, sau aspecte ale idolatriei, împotrivacãrora religia monoteistã (Islamul) a luptat prin toate mijloacele, sunt strictcriticate.

Vasele de aur şi de argint 

Din aceastã cauzã, Islamul ainterzis folosirea vaselor de aur şi de argint şi a şervetelor şi fetelor demasã din mãtase purã în casele musulmane. Profetul - Allah sã-l binecuvântezeşi sã-l miluiascã! - i-a amenintat cu pedepse aspre pe cei care se vor abate dela aceastã cale. Muslim a relatat în Sahih-ul sãu, preluând de la Umm Salama - Allah fiemultumit de el! - care a spus cã Profetul - Allah sã-l binecuvânteze şi sã-lmiluiascã! - a zis: “Acela care mãnâncã şi bea din vase deaur şi argint este ca şi cum ar înghiti în burta lui focul Gheenei”.

Al-Bukhari a relatat cãHuzayfa a zis: Trimisul lui Allah - Allah sã-l binecuvânteze şi sã-l miluiascã!- ne-a oprit sã mâncãm şi sã bem din vase de aur şi de argint, sã îmbrãcãmhaine de mãtase sau sã şedem pe mãtase, zicând: “Ele sunt pentru ei [pentrunecredincioşi] în aceastã lume şi vor fi şi pentru noi în Lumea de Apoi”. Ceeace a fost interzis a fi folosit a fost interzis şi sã fie pãstrat în casã caobiect de podoabã.

Interdictia referitoare lavase şi la şervete, precum şi la celelalte obiecte confectionate dinmaterialele despre care este vorba, se referã atât la bãrbati cât şi la femeideopotrivã. Explicatia acestei orânduieli este aceea cã ea priveşte ferireacasei însãşi de obiectele luxului urât. Şi cât de minunate sunt vorbele pe carele-a spus Ibn Quddama: “Aceastã discutie se referã la bãrbati şi la femeideopotrivã, cãci motivul interzicerii acestor obiecte este evitarea risipei,trufiei şi frângerii inimilor oamenilor sãraci. S-a permis însã femeilor sã seîmpodobeascã la nevoie, exclusiv pentru sotii lor. S-a spus: Dacã motivul ar fifost cel pe care l-ati pomenit, ar fi fostinterzise vasele de safir şi altele asemãnãtoare, care sunt mai scumpe decâtaurul şi argintul. Am rãspuns: Cei sãraci nu le cunosc pe acestea şi înconsecintã inimile lor nu se frâng dacã cei bogati le-ar folosi, dupã ce le-aucunoscut, dar întrucât ele sunt atât de putine încât nu pot fi folosite cavase, nu a mai fost nevoie ca interzicerea lor sã fie mentionatã. “Îngerii nu intrã în casa încare se aflã statuete sau picturi”.

Savantii teologi au zis cãîngerii nu intrã în casa în care se aflã o reprezentare picturalã pentru cã celcare detine aşa ceva se aseamãnã cu necredincioşii pãgâni, deoarece ei detin încasele lor chipuri pe care le preamãresc, în vreme ce îngerii urãsc acest lucruşi nu mai intrã în casele lor. Islamul i-a interzis credinciosului musulman sãconfectioneze statuete, chiar dacã le-ar face pentru nemusulmani. Profetul -Allah sã-l binecuvânteze şi sã-l miluiascã! - a zis: “Aceia care fac astfel dechipuri se vor afla printre oamenii mai aspru chinuiti în Ziua de Apoi”.

Iar într-o altã relatare sespune: “Aceia care imitã fãpturile lui Allah”.

Şi a mai spus Profetul -Allah sã-l binecuvânteze şi sã-l miluiascã! - “Aceluia care a fãcut un chip ise va porunci în Ziua de Apoi sã sufle în el pentru a-i da suflet şi nu va izbutiniciodatã sã-i dea suflet”. Aceasta înseamnã cã i se va cere sã-i dea viatã cuadevãrat, iar aceastã cerere va fi pentru a-i arãta cã este neputincios şipentru a-l dojeni.

Explicatia interzicerii statuilor 

Unul din motiveleinterzicerii statuetelor, dar nu şi singurul, este apãrarea monoteismului şirãmânerea departe de idolatrii care fac chipuri şi idoli cu mâinile lor,socotindu-i dupã aceea sfinti şi stând smeriti dinaintea lor. SusceptibilitateaIslamului fatã de apãrarea monoteismului de orice bãnuialã de idolatrie a ajunsla punctul culminant. Şi Islamul are dreptate sã fie atât

de precaut şi de susceptibil,cãci existã comunitãti care au fãcut pentru mortii şi pentru sfintii lorchipuri care sã le aminteascã de ei, iar treptat au ajuns sã le socoteascãsacre şi sã le transforme în zeitãti pe care le adorã în locul lui Allah, rugându-sela ele, temându-se de ele şi cãutând binecuvântarea la ele, aşa cum s-aîntâmplat cu Wudd, Suwa’, Yaghuth, Ya’uq şi Nasr.

Modul în care Islamul eternizeazã marilepersonalitãti

S-ar putea ca cineva sã zicã:oare nu se cuvine ca natiunea sã-şi exprime recunoştinta fatã de marilepersonalitãti care au scris prin opera lor pagini glorioase de istorie,înãltându-le statui care sã aminteascã generatiilor viitoare de meritele şi degloria lor, având în vedere cã de multe ori memoria popoarelor uitã?

Rãspunsul este cã Islamulurãşte exagerarea în preamãrirea personalitãtilor, oricât de înaltã ar fi fostpozitia lor, atât în timpul vietii, cât şi dupã moarte. Profetul - Allah sã-lbinecuvânteze şi sã-l miluiascã! - a zis: “Nu-mi aduceti laude, aşa cum i-auadus creştinii lui Isus, fiul Mariei, ci ziceti [despre mine]: robul lui Allahşi Trimisul Sãu”. Au vrut sã se ridice în picioare, când l-au vãzut, în semn desalut şi pentru a-l mãri, însã el i-a oprit, zicând: “Nu vã ridicati înpicioare, aşa cum se ridicã nearabii [pentru cãpeteniile lor] pentru a sepreamãri unul pe altul!” El a prevenit comunitatea lui sã nu exagerezeaducându-i elogii dupã moarte, zicând: “Nu faceti din mormântul meu [un loc de]sãrbãtoare!” şi s-a rugat Domnului sãu, zicând: “Doamne, nu face din mormântulmeu un idol care sã fie adorat!” Nişte oameni au venit la Profet - Allah sã-lbinecuvânteze şi sã-l miluiascã! - şi i-au zis lui: O, Trimis al lui Allah!..O, cel mai bun dintre noi, fiu al celui mai bun dintre noi! O, stãpân al nostruşi fiu al Stãpânului nostru! ...Dar el i-a întrerupt şi le-a zis: “O, voioameni! Vorbiti [cu mine] aşa cum vorbiti între voi, şi sã nu vã ispiteascãşeitan! Eu sunt Muhammed, robul lui Allah şi Trimisul Sãu, şi nu vreau sã mãînãltati mai sus decât este pozitia mea pe care m-a aşezat Allah Preamãritul şiPreaînaltul!”

Aceasta este atitudineareligiei fatã de preamãrirea oamenilor. Ea nu acceptã sã se înalte statuipentru unii oameni, de parcã ele ar fi nişte idoli, pentru care sã secheltuiascã mii şi mii, pentru ca lumea sã arate spre ele, preamãrind şivenerând chipurile lor.

  İntre Africa şi  Asia,apartinind geografic inca la Asia,este situta peninsula Arabia, care dupa formatıunea terıtorıala, flora, faunaşi clima ei formeazao aşa zisa punte intre cele doua continente susamintite.Teritoriul acestei peninsule este de rei ori mai maredecit Romaniaşi Ausria laun loc şi totusi are numai citeva milioane de locuitori, fiindca pamintul estefoare putin roditor. İnauntrul peninsulei este o tara din cele mai putincunoscute de pe faa paminului.

  Fiind despartit de Siria şi babilonia prin pustiu, acestpamint nu era prea expus mişcarilor popoarelor din antichitate, numai ArabiaSudica statea in contact mai viu cu lumea. Aici se afla İemen, Arabia şi Saba,cea vestia prin mituri, şi de aici s-a intemeeat imparatia abessynica caruntain vechime, şi cind au ajuns Sassanizii la culmea puterii lor, cucerira ArabiaSudica. Totuşi şi in nordul Arabiei principatele cele mai mici erau subsatpinirea imparatilor bizantini şi sub cea a Chorsoenilor perşi. İnauntrultarii, insa de la Negjşi pina la Marea Roşietraiau semitiile arabice, cea mai mare pare Beduinii (locuitorii pustiului),traiau ca nomazi in corturi, şi paşteau vitele din paşune in paşune dupa cumera anotimpul. O mica parte dintre ei sau stabilit in oraşe şi faceau negot cucaravanele pina la Siria,İemen şi limanul Persic. O oarecare intocmire politica sau conştiinta nationalanu se formase intre ei.

  İntre beduini sedadeau lupte veşnice, care erau limitate numai prin unele legi severe, nescrise:razbunarea de singe sau pacea in decursul unor luni sfinte. Pe linga cea maimare simplitate patriarhla a datinilor şi virtutilor, precum e ospitalitaeadarnica, cavalerismul şi vitejia, mai staruiau la acest popor şi hotia,cruzimea singeroasa, betia şi hazardul.

   Femeea ocupa la eio treapta de tot inferioara şi divortul se intımpla cıt aı bate dın palme. Fiierau intimpinati cu binecuvintare, iar fiicele ca blestem, adesea acestea seingropau de vii la naştere. De altfel, simtul familial şi conştiinta desemintie erau foarte dezvoltate. Daca un individ era ocarit intr-un fel elneaparat era apara de ceilalti din familia lui.

   İntre arte er acelemai dezvoltate poeziile de preamarire a voinicilor şi a cailor. Poeziile antemohammedene sunt cele mai frumoase din literatura araba. Arta scrisului aaparut in Arabia, cu putin timp inainte de Mohammed (s.a.v.), din Siria; dar nuera erenul necesar pentru indeletnicire ştiintifica.

   Deşi arabii erauizolati din toate partile, totuşi ei nu erau autohtoni, cel putin dupa traditialor proprie, ci erau cuceritori veniti din nord. Dupa limba lor faceau partedin marea familie de popoare semitice, iar cele mai nobile semintii ale lor,mai cu seama cele care au emigrat ulterior, pretindeau ca-şi trag originea deia İsmael, fiul nelegiuit al lui Avraam. Cultul lor originar era Sabeismulchaldeik – adorarea stelelor, care insa pe timpul lui Mohammed (s.a.v.)

Degradase ş ise risipise cu totul. Pe linga Allah,zeul celmai inalt, care juca un rol secundar, avea fiecare semintie şi zeul saupropriu. İngerii  se considerau şi seadorau drept fiicele lui Allah, ş ipe linga ei mai venea inca o treapta defiinte supranaturale: duhurile – Gjinn sau Geni (in araba), care erau demonibuni sau rai, de buna seama personificari ale puterilor naturii.

   Pe linga aceastamai credea Arabi inca in fermecatoare şi fermecatori, dar cu privire la lumeade apoi, la viata de dupa moarte, la e ise pastrau mai putine urme. Pe timpullui Muhammed (s.a.v.), in privinta religioasa domnea un indeferentism foartemare şi de idea de Dumnezeu, cea inainte mult mai curata, se reduse lasuperstitii şi la fetişism, inca un conemporat al lui Mohammed (s.a.v.) spunea:‘’ Unde vedeau ei o piatra, se inchinau la dinsa, iar cada lipsea, mulgeau ocamila petse o movila de nisip ş ise inchinau la aceasta’’. Unul din cele maiinsemnate obiceiuri ale adorarii ii constituiau la ei pietrele sfinte, intocmaica şi cele mai multe popoare semitice, o considerare deosebita o constituiameteorul cel negru de la Kaba,templul cel patrat din Mekka in Hagjas. Acest meteor parea sa fi fost adus luiAvraam de ingerii din rai, cind a rezidit el Kaba, pe care o zidise mai intii Adam,dupa un prototip ceresc. Metteorul insaşi se credea ca a fost alb la inceput.İn fiecare an se organizau pelerinaje mari la Kaba, al carei pamint era declarat sfint, atitpentru oameni, cit şi pentru animale. İn Kaba insasi, cultul celorlalte zeitatiarabice era cenraliza ca intr-un ‘pantheon’, deoarece chipurile tuturorzeitatilor semintiilor arabice erau aşezae dupa numarul zilelor anului, lingachipurile lui Avraam şi israel. Pe cind kaba data din cele mai vechi timpuri,oraşul Mekka sau Beka data din timpuri mult mai noi. İn secolul aş cincilea alerei creşine Kusai, un stramoş al lui Mohammed (s.a.v.), in aliana cu Koreişitii, un ram al semintieibeduinice Kinana, rapi Kaba de la pazitorii ei de pe atunci şi indupleca peKoreişiti sa se stabileasca in valea mekana cea fierbinte de arşita soarelui şineroditoare. Pazirea Kaabei, precum şi privilegiul de a ingriji peregrinii cuprovizii şi apa, ramase in familia lui Kusaicu drept de moştenire, din carefamilia isi ciştigara cea mai mare glorie, doua case, şi anume casa Abd Şem, dela care deriva califii omaiiadici, şi casa Haşim care pe timpul lui  Mohammed (s.a.v.), ajunse la mare saracie inurma darniciei marinimoase.

İntroducerea din cartea ‘’CORANUL ‘’ traducerea din Araba :dr. Silvesru Octavian İSOPESCUL